Deasupra castelului, zorile au început să se ivească, o nouă zi urmează să înceapă și liniștea încă domnește. Un val de ceață începe să se ridice deasupra caselor ce înconjurau castelul. Nici păsările nu au început sa cânte, nici șoarecii cenușii nu se mișcă din ascunzătorile lor, iar soldații au ultimele clipe de somn. Doi câini, unul argintiu si altul cafeniu, stau tolăniți lângă un butoi mare din lemn putrezit privind leneș printre gene la ușa băcăniei încă închisă. Peste tot se simte aerul dimineții. Lumina se ivește în zări din ce în ce mai puternică, iar discul soarelui începe să se ridice din spatele castelului, învăluindu-l încet, încet în lumină.
Una din ferestrele din latura de răsărit a castelului se deschide larg si căpșorul unei fetițe se ivește. În părul negru cu bucle mari, în partea stangă, stă prinsă o floare mare albastră. Cei doi ochi negri ca două măsline străpung lumina dimineții, iar năsucul cârn adulmecă mirosul pâinii calde a brutarului, care a început să se simtă printre case și să urce spre castel.
Dar si astazi este o zi care se anunță plină de explorat, așa că, Rose se îmbrăcă în fugă în rochița albă cu dungi albastre care ii puneau ochii în evidență și o luă la fugă în jos, pe scări, spre sala mare, unde pianul domnea în liniște așteptând vizitatorii. Fluturele nu era, iar ea alergă mai departe, din cameră în cameră. O ia in sus pe scări spre unul din turnurile mari. Totul în spatele ei se mișcă, se transformă, se schimbă, tabloul devine măsuță, floarea devine ceainic, scaunul devine pisică, dulapul devine pian, patul devine masă, iar masa devine o glastră cu flori, lumânarea devine…Ajunsă sus in turn, o sală mare se întinde în fața ei, de o neasemuită frumusețe.
În mijlocul sălii, o femeie impunătoare îmbrăcată într-o rochie crinolină albă, de culoarea perlei, cu un brâu auriu masiv, se uita către Rose, parcă așteptând-o. În mâna dreaptă ține un toiag masiv dantelat de care atârnă un borcan cu margini aurii plin de licurici care luminează. O masă ovală se întinde de-a lungul sălii, plină de prăjituri si fructe. Platouri aranjate în formă de flori pe care sunt așezate prăjituri cu frișcă si afine, cu zmeură, cu căpșuni, cu bomboane multicolore sau figurine din ciocolată, tarte, trufe, pandișpan, plăcinte sau tort, toate te îmbie prin frumusețe și miros de fructe proaspete și mirodenii. Cupe imense cu fructe erau așezate din loc în loc, iar borcănele cu steluțe strălucitoare luminau bogăția priveliștii culinare. Un ciainic uriaș și argintiu domnea la un capăt de masă plin cu ceai proaspăt de fructe.
-Te așteptam Rose, spuse liniștită femeia.
Rose o privi cu mirare. De unde o știa? Cum s-au adunat aici toți acești nenumărați fluturi? Erau adunați fie în borcane după culori, fie în colivii uriașe printre flori de o frumusețe rară. La fiecare câțiva pași, un ciorchine de borcane cu licurici lumina încăperea, iar într-un colț mai retras stătea captiv într-o colivie aurită fluturele uriaș, cu aripile lăsate și pus pe gânduri, lipsit parcă de ce se întâmpla în jurul său.
“De aceea nu-l mai găseam de câteva zile”. Își spuse în sinea ei Rose.
-Te rog, o ceșcuță cu ceai să bem împreună, o invită pe Rose. Poate si o prăjitură, astăzi avem una specială în meniu, cu morcov în gelatină de zmeură, cu iaurt pufos.
Rose se uită către burtica ei, nu mai ținea minte de când nu mai mâncase, iar toate bunătățile de pe masă o îmbiau, o ademeneau vizual si gustativ. Îi era așa foame…dacă ia puțin nu se întâmplă nimic, puțin, doar puțin, o bucățică mică de prăjitură și o guriță mică de ceai. Cu o mânuță timidă se întinde după o bucată de prăjitură cu portocală si ciocolată și cu cealaltă mânuță după ceașca de ceai, începând să se înfrupte din ele, iar dupa o secundă, zece, douăzeci, ușor, ușor, pleopele au început să se lase lin, să se închidă încet…lumina a dispărut, femeia nu mai era, totul în jur s-a transformat în liniște, timpul plutea…
Va urma,