Tărâmul ascuns – episodul 1 – Psiholog Valentina Predan

Dacă privești în față, poți zări printre ramurile noduroase ale copacilor, pădurea cum se întinde jos, în vale, străbătută de un pârâu albastru și rece. Deasupra acestui peisaj mirific se înalță munții de jur împrejur, cu vârfuri înalte ca niște cuțite ascuțite și cu văi stâncoase acoperite de zăpadă. Între pădure si munți, într-o parte străjuit de copaci și în alta de stânci, se oglindește cerul într-un lac limpede si linistit. O scară de lemn, făcută din trepte solide de arbust robust și buturugi tăiate, coboară printre copaci până jos, la marginea lacului. Acolo, vin zânele la scăldat pe timp de vară, călduros.

Aerul curat de munte se amestecă cu mirosul frunzelor foșnitoare, mișcate de bătaia ușoară a vântului jucăuș și cu mirosul florilor cu mulți clopoței liliachii, care scot sunete cristaline, relaxante, la auzul cărora zânele știu când vine vremea să se adune. O dată pe anotimp, se ține întâlnirea dintre zâne si alte făpturi magice și animalele pădurii. La această întalnire se discută probleme importante ale pădurii, cum ar fi poziția turmelor, haitelor, nedreptățile ivite sau contradicțiile survenite între diferitele animale ale pădurii. În întâlnirea trecută, au fost discuții aprinse între liliecii albi și blănoși de peșteră si păsările prădătoare, mai exact, șoimul argintiu și bufnițele roșiatice, sau șerpii de piatră si pisicile azurii, care se ascundeau la pândă printre ramurile dese.

Pe Tărâmul Ascuns, o dată pe anotimp, la bătăile armonioase ale clopoțeilor liliachi, un cântec magic se auzea:

„ Clin, clin, clin, dragi făpturi si creaturi,

Clin, clin, clin, noi o veste vă aducem,

Că în grabă au pornit, spiriduși si fluturași,

Să vestească pe tărâm, la răscruce de totem,

Că timpul a sosit, un nou supraveghetor e dorit,

Să veniți cu toții, de la mic până la mare,

Urși, lupi, vulpi si căprioare, șoimi si privighetoare,

Si alte categorii de animale, erbivore, carnivore,

Iar când luna nouă, va fi sus pe cerul înstelat,

Toate zânele vor veni, pe covorul dantelat,

În rochii de sărbătoare, cu mărgele și sclipici,

Croite si țesute de simpatici licurici.”

Atunci, zânele alegeau pe una dintre ele, ca fiind Supraveghetorul Suprem al Pădurii si al Întinderilor Stâncoase până la cer. Si timpul a sosit, iar pe drumul străjuit de copacii cu coroane înflorite în nuanțe liliachii si rozalii, ce formau o boltă splendidă de flori, au început sa vină una câte una. Răsfirați printre invitați si curioși, greierii îsi trâmbițează zgomotos prezența, concurând cu torsul pisicilor și șuierăturile lăcustelor. Susurul apei se auzea plăcut din depărtare, iar licuricii sârguincioși aprindeau lampioanele din ciupercutele roșii punctate cu alb pe pălării. În interiorul crinilor mari și albi, înfloriți, stau asezați câte un spiriduș ghiduș si nerăbdător, jucându-se cu scântei de lumină.

Familia de urși este tolănită într-o tufă de zmeură, culegând fructe mari, zemoase și gustoase. Lupul cel bătrân, fără chef de băgare de seamă și cu o față mult acrită, privește printre gene un căprior tânăr și sprinten. Vulpea roșie si hoață dă târcoale faimoasei privighetoare, care a fost invitată să cânte în fața atâtor animale. Printre ramuri, rămurele, o sumedenie de pasări mici si colorate, unele galben auriu, altele verzui si albastrui, pestrite, albe, negre, cântă pe toate limbile de la cip-cip la țui-țui-țui, de la cu-cu la ui-ui, si alte limbi monosilabice necuvântătoare.

Un clopoțel cu sunet ascuțit anunță prezența fiecarei zâne, audiența este fermecată de fiecare apariție. Ai fi vrut să oprești timpul ca să te saturi să privesti frumoasele zâne. O zână cu părul albastru, cu rochie ca spuma mării, are prins pe brațul drept o brățară din scoici și steluțe de mare, o altă zână cu părul auriu, fluturând într-o rochie aurie mătăsoasă, ține un fluier auriu în mâna dreaptă. Zâna cu părul verde pășește grațios într-o rochie verde satinată, urmată de fluturași colorați. Mici luminițe le învăluie, iar aripile lor străvezii sclipesc în nunațele curcubeului. Zâna cu parul rozaliu dăruiește un zâmbet larg privitorilor fermecați, iar rochia ei de culoarea perlei roz, este brodată cu mici perluțe albe. Pe covorul din mușchi verzi, moi ca buretele, pășește grațios și zâna cu părul argintiu, îmbrăcată într-o rochie țesută din petale de crini albi. Șirul de zâne nu se oprește aici, locuitorii Tărâmului Ascuns sunt sub protecția multor zâne minunate și cu suflet curat.

Alaiul de zâne ajunge în poienița din mijlocul pădurii, învăluită în lumina calmă a lunii pline, unde se pot vedea stelele scânteind pe cerul întunecat fară nori. Și în această noapte sunt o puzderie de stele. Un cântec se aude din inima poienii, în sunete suave, privighetoarea a început trilul ei, acompaniată de spiriduși la diferite instrumente muzicale ale pădurii. O harpă facută între doi copaci cu corzi din pânză de păianjen, clopoței albaștri atârnați de câteva rămurele sună duios, un pieptene ale unei zâne scote sunete cristaline, câteva tamburine au tempou lent si încet, iar naiul confecționat din trestie se distinge prin notele încântătoare.

În mijlocul poieniței sunt crescute ciuperci cu pălării roșii de dimensiunea unui scaun, așezate în cerc, unde se pot odihni zânele. Cu mic cu mare, animalele padurii, făpturile si creaturile magice, au umplut poienița. O zână începe să cânte cu voce armoniosă si liniștitoare, astfel încât, animalele nu mai simțeau că lupul stă lânga căprioară, șarpele lângă șoarece, cintezoiul lângă șoim, vulpea lângă cocoșul de munte, liliacul lângă bufniță. Pacea domnea între toate lighioanele tărâmului pentru o noapte.

Va urma …. Tărâmul ascuns – episodul 2.