În dezvoltarea fizică a copilului sunt două principii ale dezvoltării și anume:
- Principiul cefalo-caudal, ce presupune că, dezvoltarea se produce de jos în sus.
Proporția cap-trunchi se modifică treptat pe măsură ce copilul crește în înălțime și i se dezvoltă părțile inferioare ale corpului, dezvoltarea senzorială și motorie se desfășoară potrivit aceluiași principiu, astfel sugarii învață să-și folosească părțile superioare ale corpului înaintea celor inferioare. Ei văd obiectele din jur înaintea să-și poată controla trunchiul și învață să facă numeroase lucruri cu mâinile cu mult înainte să poată merge de-a bușelea sau în picioare.
- Principiul proximo-distal, ce presupune că, dezvoltarea se produce dinspre interior către exterior.
Creșterea și dezvoltarea motorie merg dinspre centrul corpului spre exterior. În prima copilărie membrele continua să crească mai rapid decât mâinile și tălpile. În mod similar, copiii dobândesc mai întâi capacitatea de a-și folosi brațele și coapsele, apoi antebrațele și gambele, apoi mâinile și tălpile și, la urmă degetele de la mâini și picioare.
Copiii cresc mai rapid în primii ani de viață, mai ales în primele luni, decât în restul vieții.
Greutatea la vârsta de 5 luni, la un băiat obișnuit se dublează, la un an aproape se triplează, acest ritm încetinește treptat în al doilea și al treilea an de viață.
Înălțimea la un băiat crește, de regulă cu 25 centimetrii în primul an de viață, cu aproape 12.5 centimetrii în al doilea an de viață și doar 7.5 centrimetii în al treilea an de viață. La fete tiparul este similar, dar ele sunt ceva mai mici.
Dentiția începe să apară, de regulă, la vârsta de 3-4 luni, primul dinte apare abia între 5 și 9 luni sau chiar mai târziu. Când împlinesc un an, copiii au în general 6-8 dinți. La 3 ani, dentiția primară de lapte e completă.
Genele moștenite de copil influențează puternic cât de înalt sau scund va fi, dacă este slab, voinic sau undeva la mijloc.
Creșterea creierului e un proces fundamental pentru dezvoltarea fizică, cognitivă și afectivă și care durează toată viața. La naștere are doar între o pătrime și o treime din volumul pe care-l va avea la vârstă adultă. La șase ani are aproape dimensiunile adulte, însă anumite părți continua să crească și să se dezvolte functional până la vârsta adultă. Creșterea creierului se desfășoară neuniform, în etape numite valuri de creștere cerebrală. Diferitele părți ale creierului se dezvoltă mai rapid în diferite momente.
Telencefalul cea mai mare componentă a creierului, este împărțită în două jumătăți sau emisfere, dreaptă și stângă, fiecare cu funcții specializate. Emisefera stângă se ocupă în principal de limbaj și de gândirea logică, iar cea dreaptă, de funcțiile vizuale și spațiale, ca descifrarea hărților și a desenului.
Ariile suprafeței exterioare a telencefalului (scoarța cerebrală) guvernează văzul, auzul și alte procese senzoriale, se dezvoltă rapid în primele 6 luni de viață. Cortexul frontal responsabil de gândirea abstractă, asocierile mentale, memorie și reacții motorii deliberate se dezvoltă foarte puțin în această perioadă și rămân imature timp de câțiva ani.
Deși dezvoltarea creierului la începutul vieții este coordonată genetic, ea este permanent modificată și pozitiv, și negativ, de experiențele cu mediul , aceasta fiind plasticitatea care face posibilă învățarea.
Capacitățiile senzoriale timpurii
Simțul tactil și durerea. Simțul tactil este primul care se dezvoltă, iar în primele căteva luni, aparatul senzorial aferent este mai matur. Noii nascuți simt durerea și devin mai sensibili la ea în primele câteva zile ale vieții.
Mirosul si gustul. Simțul olfactiv și gustativ încep să se dezvolte și ele încă din uter. Nou-născuții preferă gustul dulce gusturilor acru, amar sau sărat. Apa îndulcită îi liniștește pe nou-născuții care plâng.
Auzul. Acesta este funcțional înainte de naștere, fetusul reacționează la sunete și pare să învețe să le recunoască. Discriminarea auditivă se dezvoltă rapid după naștere. La o lună sugarii pot să deosebească sunetele foarte similare, cum ar fi ba sau pa. Întruct auzul este esențial pentru dezvoltarea limbajului, deficiențele de auz trebuie indentificate cât mai timpuriu posibil.
Văzul. Vederea este simțul cel mai puțin dezvoltat la naștere. Percepția vizuală și capacitatea de a folosi informațiile vizuale (indentitificarea îngrijitorilor, găsirea hranei și evitarea pericolelor), capătă mai multă importanță când sugarii devin mai vioi si mai activi. Ochii noului născut sunt mai mici, iar nervul optic este insuficient dezvoltat. Capacitatea de a urmării o țintă în mișcare se dezvoltă rapid în primele luni, la fel și percepția culorilor.Folosirea ambilor ochi pentru focalizare, care face posibilă percepția reliefului și a distanței, apare de regulă, abia pe la 4-5 luni. Testarea timpurie este esențială pentru detectarea oricăror probleme care pot afecta vederea.
Dezvoltarea motorie
Sugarii nu au nevoie să fie învățați anumite abilități motorii de bază, precum apucarea, mersul de-a bușelea și mersul în picioare. Au nevoi doar de spațiu și mișcare și de libertatea de a vedea ce pot să facă. Abilitățile motorii grosiere sunt cele care folosesc mușchii mari, cum ar fi întoarcerea pe burtă și prinderea unei mingii, iar cele motorii fine, cum ar fi apucarea unei zornăitori și copierea unui cerc.
Controlul aupra capului. La naștere, majoritatea bebelușilor își pot întoarce capul dintr-o parte într-alta stând întins spre spate. În primele două-trei luni, ajung sa-și țină capul tot mai sus. La 4 luni, aproape toți sugarii pot să-și țină capul drept, când sunt ținuți în brațe sau puși în șezut, cu sprijin pentru spate.
Controlul asupra mâinilor. Copiii se nasc cu reflex al apucării. La aproximativ 3 ½ luni, majoritatea sugarilor pot să apuce un obiect de mărime moderată, cum ar fi o zornăitoare, dar le este greu să țină în mână obiecte mai mici. La 7 si 11 luni ajung să-și coordoneze mâinile suficient de bine ac să ridice un obiect mic, cum ar fi un bob de mazăre, folosind pensa. La 15 luni, copilul obișnuit poate construi un turn din 2 cuburi. La câteva luni după implinirea vârstei de 3 ani, poate să deseneze destul de bine un cerc.
Locomoția. După vârsta , sugarul obișnuit începe să se întoarcă intenționat, la 6 luni stă în șezut, între 6-10 luni începe să circule singur, târându-se sau mergând de-a bușelea (locomoție independentă), având ramificații cognitive și psihosociale izbitoare. Mersul de-a bușelea ajută sugarii să evalueze distanțele și să perceapă relieful. Învață să se uite la îngrijitori ca să obțină indicii dacă o situație este sigură sau înfricoșătoare (consultare socială). Copilul obișnuit poate să stea în picioare bine cam cu două săptămâni înainte să împlinească un an. În al doilea an, copiii încep să urce scările, câte o treaptă pe rând, punând un picior după celălalt pe aceași treaptă, mai târziu ajung să alterneze picioarele. La vârsta de 3 ani și jumătate, își pot menține pentru scurt timp echilibrul într-un picior și incep să sară intr-un picior.
Dezvoltarea motorie și percepția
Percepția senzorială le permite sugarilor să învețe despre ei înșiși și despre mediul lor, astfel încât să poată emite judecăți mai bune despre cum să se deplaseze în acel mediu. Experiența motorie , alături de conștiința modificărilor suportate de corpul lor, le ascute și le modifică înțelegerea perceptivă a ceea ce este probabil să se întâmple dacă se mișcă intr-un anumit fel.
Percepția reliefului, capacitatea de a percepe tridimensional obiectele și suprafețele, depinde de mai multe tipuri de indici care influențează imaginea unui obiect pe retină. Indiciile cinetice sunt produse prin mișcarea obiectului, a observatorului sau a amândora.
Percepția tactilă, capacitatea de a dobândi informații prin manevrarea obiectelor, și nu doar prin privirea lor. Perceperea tactilă le permite sugariilor să reacționeze cum ar fi mărimea și diferențele de textură și de nuanță.
Bibliografie:
Diane E.Papalia, Sally Wendrock, Ruthu Duskin Feldman, “Dezvoltarea Umană”, Editura Trei, 2010