Vântul suflă șoptind lin, unduitor, cristalin „ Ana, Ana, magică Ană”. Frunzele dansează în ritm lent, duios, aaa aaa aaa nnn aaa aaa nnn aaa aaa aaa nnn, spre dreapta, apoi spre stânga, cu o plecăciune maiestuoasă în față. Vântul sprinten se furișează printre ele, iar jos, printre tulpini de plante pitice, câțiva spiriduși cu căciuli strident colorate joacă în cerc cântând “Ana, Ana, magică Ană”, doi pași la dreapta, doi pași la stânga, o plecăciune în față, aaa aaa aaa nnn aaa aaa nnn aaa aaa aaa nnn. Din cimpoi se aud note vesele. Bursucul, după copac, privește cu ochii lucind, bătând ritmul cu lăbuța și mustăcind “Ana, Ana, magică Ană”. Atmosfera liniștitoare și veselă domnește în luminișul Copacului Curcubeu.
Deodată, o harpă se aude și o voce divină din ceruri coboară, iar veselul alai se stinge, ascultând în tăcere, fermecat și țintuit într-o vrajă de nemișcare. Luminițe colorate din Copacul Curcubeu încep să plutească în luminiș, o senzație de magie cuprinde împrejmuirile. Sunetele harpei atingeau cu blândețe și delicatețe urechile ascultătorilor, transmițându-le o stare de bine. Cuvintele curgeau ca mierea și duceau direct spre inimă, liniștindu-o, mângâindu-o, învăluindu-o într-o mantie de emoții de bine.
Clin, Clin, Clin, Clin, se aude un clopoțel:
Este timpul să ascultăm cu toții,
Magia cuvintelor celor încă nespuse,
Emoțiilor încă nedeslușite și nesimțite,
E timpul să ne dezmorțim și să simțim.
Inima să o învăluim și să o acoperim,
De sentimente și afecte pe care le dorim,
Dorințe și vise calea noastră s-o parcurgă,
In palatul realitații unde dă să curgă,
Susurul libertății și magia invitată,
La festinul de trăiri si simboluri,
Unde toți, cu mic cu mare în aceste vremuri,
Inima o dăruim, prețuită ca o nestemată.“
Și așa, Ana, magica Ană, și-a făcut apariția în micul colț de rai colorat. Dimineața începea întotdeauna cu cântecul tuturor, de la vânt, necuvântătoare, cuvântătoare, până la magica Ană. O veveriță sprintenă, cu blană roșiatică, frumos aranjată cu o bucata mare de hârtie între lăbuțe, și-a făcut apariția în mijlocul luminișului. Toată suflarea s-a oprit din cântat uitându-se spre vestitoare, curioși să afle ce se mai pune la cale în Tărâmul Ascuns. Vocea pițigăiată a veveriței roșcovane îi izbi deodată în timpane:
Noi, zânele care avem grijă de acest tărâm,
La un concurs cu mic cu mare să participați vă invităm.
De ești bun să făurești și să încropești, noi te chemăm,
La seara jocului magic, iar de la tine asteptăm:
Un joc nou, nouț, plin de minuni magice, colorate,
De toată lumea să fie adorat ca să fie jucat,
Reguli simple de urmat, idei minunate și bogate,
Și steagul de start în vânt o sa fie fluturat.
Cel mai popular joc va câștiga,
Loc de cinste la Masa Hotărârii,
Fie ca ești zână, spiriduș sau vietate,
Noi vom decide cu mare dreptate.
O mare bucurie se împrăștie în luminiș. Toți locuitorii erau entuziasmați. Celebra Masă a Hotărârii era un loc de cinste, la care nu puteai să nu visezi, iar jocurile sunt una din îndeletnicirile micuților locuitori ai luminișului Copacului Curcubeu.
